În 14 aprilie, ultima zi a Târgului Internațional de Carte de la Londra, s-a consumat și cel din urmă act al programului românesc la acest mare eveniment al lumii editoriale ce adună anual în capitala britanică mii de participanți.
După succesul dezbaterii despre Mircea Eliade, din 13 aprilie, ale cărei ecouri continuau încă să se facă auzite, sala de conferințe a Institutului Cultural Român din Londra s-a umplut din nou la capacitate maximă pentru conversația dedicată lui Mihail Sebastian și recentei apariții în limba engleză, în prestigioasa colecție "Modern Classics" de la Penguin Books, a romanului său autobiografic De două mii de ani (For Two Thousand Years). Invitații au fost, de această dată, cunoscutul eseist și prozator Andrei Corneași traducătorul și scriitorul Philip Ó Ceallaigh, cărora li s-a alăturat Casiana Ioniță, editoarea cărţii.
Dorian Branea, directorul ICR Londra, moderatorul dezbaterii, a propus o serie de teme relevante pentru publicul prezent, în cea mai mare parte o audiență britanică și internațională. S-a discutat despre contextul publicării inițiale a romanului, despre profilul de scriitor al lui Mihail Sebastian și posteritatea sa literară, despre antisemitism și destinul său ca evreu român în perioada interbelică, în timpul războiului și imediat după aceea, până la moartea sa prematură din 1945, despre prieteniile sale, inclusiv relația complicată cu Mircea Eliade, despre opțiunile politice ale generației din care a făcut parte, în contextul derapajelor extremiste ale epocii.
Andrei Cornea s-a referit, înainte de toate, la afinitățile dintre autor și protagonistul romanului. "Pentru Mihail Sebastian", a spus profesorul Cornea, "problema principală era de ce parte să se situeze. Primul lucru care conta era apartenența sa evreiască. O variantă era mișcarea sionistă care lua amploare, o alta, mișcarea marxistă. Ar fi putut să aleagă să devină comunist și astfel să evite a cădea victimă antisemitismului, întrucât comunist fiind, n-ar mai fi fost evreu, ci proletar și revoluționar. O altă cale era asimilarea la cultura română: să fie un scriitor, sau un jurnalist, evreu român. Este exact ce a încercat să facă Sebastian. Pentru asta, exista însă o condiție: să fie acceptat ca atare de societatea românească. Romanul De două mii de ani vorbește despre această situație, despre un erou care nu e acceptat întru totul. Știm că Sebastian însuși a avut de suferit de pe urma unei respingeri parțiale. Nu a fost respins cu totul, dar nici cu totul acceptat - desigur, nu mă refer acum la ce s-a întâmplat în timpul războiului, al regimului fascist, fapte prezentate, cum știm, pe larg înJurnalul său, ci la anii dintre '22-'23 și '33-'34, perioada democratică, pașnică a României. Sebastian nu avea o personalitate simplă, unilaterală. El voia să fie mai multe lucruri deodată: voia să fie și evreu, și român, și un 'om de la Dunăre'. Și voia să fie acceptat ca atare, cu personalitatea sa multiplă, dar din păcate nu s-a putut. Toți vedeau în el un singur lucru, și aceasta e chiar problema centrală a cărții: o alegere de tip ori-ori".
Traducătorul Philip Ó Ceallaigh, scriitor irlandez stabilit la București, a povestit cum a intrat, întâmplător, în posesia romanului pe când nu era deloc familiarizat cu problematica respectivei perioade din istoria României și cum a început să traducă din curiozitate și plăcere, parcursul fiind unul al descoperirilor personale. Varianta în limba engleză a așteptat mai mulți ani într-un sertar, până ce s-a întâlnit, printr-o altă coincidență norocoasă, evocată de Casiana Ioniță, cu dorința unei edituri de forță, Penguin Books, de a-și diversifica una dintre cele mai faimoase serii, cea a autorilor moderni considerați clasici. Mihail Sebastian a ajuns astfel în compania onorantă a unor nume celebre, în care nu se regăsesc, dintre autorii români sau de origine română, decât Emil Cioran și Eugen Ionescu.
Finalul serii de la ICR Londra a aparținut muzicii clasice, Cvartetul Forna oferind publicului o selecție de compoziții semnate de Johann Sebastian Bach, Wolfgang Amadeus Mozart, Franz Schubert, Maurice Ravel și Claude Debussy, care au constituit, de-a lungul anilor descriși în Jurnalul lui Mihail Sebastian, preferințele muzicale ale marelui scriitor și meloman.
Participarea țării noastre la London Book Fair 2016 - care a mai inclus, pe lângă organizarea standului din Complexul Expozițional Olympia și o serie de întâlniri profesionale cu editorii britanici, o lansare de carte multiplă, a celor mai noi apariții românești în limba engleză, și un eveniment special dedicat lui Mircea Eliade - a fost realizată și finanțată de Institutul Cultural Român prin Centrul Național al Cărții și ICR Londra și derulată cu sprijinul Ambasadei României la Londra, al Librăriei Waterstones Piccadilly, al Asociaţiei Editorilor din România, al editurilor Istros Books, Penguin Books şi Profusion Books, precum şi al Muzeului Literaturii Române.
