Cent lettres de Paris de Lucian Raicu, volum publicat în acest an în Franța cu sprijinul Institutului Cultural Român, se bucură de o cronică entuziastă semnată de scriitorul și criticul literar Michel Crépu în prestigioasa publicație La Nouvelle Revue Française (NRF). Apărută la Editura L'Harmattan în traducerea lui Dominique Ilea, cartea cuprinde o selecție dintre textele citite de reputatul critic la microfonul Radio France Internationale. Apariția traducerii a fost susținută prin Programul Translation and Publication Support derulat de Centrul Național al Cărții din cadrul ICR. Volumul a fost lansat, în luna martie, în cadrul programului organizat de ICR la Salonul Cărții de la Paris - Livre Paris 2016.
Michel Crépu, redactor-șef al revistei, elogiază erudiția și calitățile stilistice ale textelor lui Lucian Raicu: „(...) Raicu iubea literatura franceză, o devora, ori mai degrabă o cultiva așa cum se cultivă la modul voltairian, fără să piardă nici un minut. Nimic nu-i scapă, de la Camus la Barthes, de la Sarraute la Mauriac, de la Raymond Aron la Bernanos, fără să uite nici de familia românească, Cioran, Fondane, Ionescu. Ceea ce frapează de fiecare dată este o bucurie comunicativă, plăcerea de-a împărtăși o lectură bună. Îl citează pe Michel Foucault, dar la el însuși ne duce gândul: «Aș vrea să scriu în așa fel încât oamenii, citindu-mă, să încerce un soi de plăcere fizică. Aș spune aproape că aceasta este politețea celui care scrie». Această politețe, care este însemnul marilor conversații cu biblioteca, Raicu o poseda ca puțini alții. Greu de închipuit în ce grad cronicile sale puteau ostoi o perpetuă sete de libertate intelectuală. (...) " (trad.: Dominique Ilea)
Lucian Raicu(1934-2006) este unul dintre cei mai importanţi critici literari români postbelici. Din 1986 s-a stabilit împreună cu soţia sa, scriitoarea Sonia Larian (1931-2016), la Paris, unde a colaborat cu cronici la Radio France Internationale. Printre scrierile sale se numără Structuri literare (1973), Gogol sau fantasticul banalităţii (1974; Avec Gogol, Lausanne, 1992), Critica - formă de viaţă (1976), Practica scrisului și experienţa lecturii (1978), Reflecţii asupra spiritului creator (1979), Scene din romanul literaturii (1985), Journal en miettes cu Eugène Ionesco (1993), Scene, reflecţii, fragmente (1994). Postum a fost publicată antologia O sută de scrisori din Paris (2010). O nouă selecție, 111 Scrisori din Paris, prefațată de de Petre Răileanu și însoțită de un CD cu texte în lectura autorului, a apărut în acest an la Editura ICR.
